Vâlcea este județul cu cele mai multe mănăstiri monument istoric din România. Aici se află singura mănăstire din țară unde se respectă regulile athonite și lăcașuri de cult izolate, departe de ochii lumii.
Meteorele României vs Meteorele Greciei Foto colaj jpg
O parte dintre mănăstirile monument istoric care fac din acest județ unul unic la nivel național se află în zone extrem de greu accesibile. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al Mănăstirii Pătrunsa, din Parcul Național Buila-Vânturarița, aflată pe creste de munte, unde se poate ajunge doar pe picioare. Aceasta face parte din trioul de mănăstiri istorice: Iezer – Pahomie – Pătrunsa. Nu-i de mirare că atunci când se vorbește despre ele sunt comparate cu Meteorele, celebrele mănăstiri de pe stâncile din Grecia.
Și nu sunt singurele: în aceeași categorie am include Arnota, Jgheaburi, Stânișoara, Bradu, dar și bisericile rupestre din Peștera Liliecilor.
Toate acestea sunt lăcașuri de cult intrate în patrimoniul național, locuri de izolare monahală unde se ajunge cu greu, pe poteci sau drumuri forestiere, pe picioare sau doar cu autoturism individual, deși în multe situații acesta trebuie să fie unul de teren.
Ar mai fi de menționat faptul că din cele 24 de mănăstiri din Meteora – Grecia, astăzi doar șase mai sunt funcționale. În Vâlcea, am identificat opt astfel de lăcașuri de cult izolate (vezi galeria foto).
→
Schitul Pahomie din Parcul Național Buila Vânturarița în județul Vâlcea Foto Daciana Stoica pg
Cel mai izolat lăcaș de cult istoric
Cea mai izolată dintre mănăstirile seculare românești se află în Vâlcea. Mănăstirea Pătrunsa – Meteora României din Masivul Buila este ridicată pe locul unde, potrivit legendei, s-a născut viitorul Episcop Climent al Râmnicului, în secolul al XVIII-lea. Mama acestuia s-a refugiat aici, fugind din calea asupritorilor turci. Locul a fost în mai multe rânduri refugiu pentru cel care avea să devină Mitropolitul Ardealului – Bartolomeu Anania.
Mănăstirea Pătrunsa cel mai izolat loc monahal istoric din România Foto Daciana Stoica
Fiind extrem de izolată, se poate ajunge la ea doar pe cărări de munte, pe un traseu cu peisaje de basm, pornind din localitățile de la baza munților care au dat numele celui mai mic parc național din România: Buila – Vânturarița, parte din Geoparcul aspirant UNESCO – Oltenia de sub Munte.
Se poate ajunge aici fie de pe DN 67 (drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu-Jiu), fie de pe DN 64A, drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de stațiunea Băile Olănești. Cel mai dificil dintre trasee pornește din comuna Bărbătești, iar cel mai ușor este cel care trece pe lângă mănăstirile Iezer şi Pahomie.
Chiliile Mănăstirii Pătrunsa cel mai izolat așezământ monahal secular din România Foto Cătă Cătălin
Mai există un traseu care pornește de lângă mănăstirile Bistrița și Arnota, din comuna Costești. Accesul auto este posibil în primul caz până la poalele munților, din localitatea Bărbătești. În celelalte cazuri se poate ajunge cu mașina până la Pahomie sau Bistrița/Arnota.
La umbra stâncii
Schitul Pahomie de asemenea iese din tiparul mănăstirilor seculare. Biserica de aici este unică în România, fiind în proporție de aproape trei sferturi acoperită de stâncă. Istoria locului se scrie la începutul anilor 1500 și este legată de legende cu haiduci și comori ascunse prin munți, ca în mai toate cazurile, dar și de boierul Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistrița (Vâlcea). El a ajuns aici în timp ce încerca să scape de Mihnea cel Rău. S-a oprit la Izvorul Frumos care se află acum la poarta mănăstirii. Ar fi devenit pustnic împreună cu un căpitan din oastea sa, Sava Haiducul, și au pus bazele lăcașului ieșit din comun.
Chiliile Schitului Pahomie Meteora României din județul Vâlcea Foto Daciana Stoica
Accesul la Schitul Pahomie este posibil fie auto, de pe DN 64A, din șoseaua ce duce spre Olănești, se face stânga pe un drum forestier, fie pe picioare, de la poalele Masivului Buila.
Locul unde și-au găsit sfârșitul 300 de călugări
Schitul Iezer este cel mai aproape de așezările umane ale stațiunii Băile Olănești, fiind ascuns în pădurile Munților Căpățânii. El a dat al doilea sfânt al românilor, Sfântul Antonie, fiind ridicat pe locul unui străvechi lac de munte, de la care și-a luat denumirea.
„De patru secole încoace, legendele vorbesc despre Crucile Moșilor și spun povestea celor 300 de călugări uciși în vremea unei sărbători religioase, la Iezerul Vâlcii”, spune directorul Direcției Județene de Cultură Vâlcea, prof. dr. Florin Epure, pentru „Weekend Adevărul”.
Peștera Sfântului Antonie de la Iezerul Vâlcii Foto CNIPT Vâlcea
Aceștia au fost decapitați pentru că nu au vrut să spună unde a fost ascunsă o comoară. Dar originea acesteia este încă învăluită de mister: unii susțin că i-ar fi aparținut domnitorului Mircea Ciobanu, ctitor al lăcașului de cult, alții îl pomenesc pe Mihai Viteazul, și spun că ar fi adus aici întreaga visterie a țării, în drum spre Transilvania. Un sâmbure de adevăr există, din moment pe aceste locuri se găsesc și astăzi crucile cioplite în stâncă în memoria călugărilor uciși.
Legendele vorbesc însă și despre minunile pe care Sfântul Antonie continuă să le facă aici de trei secole. Tot acest tărâm mustește de povești cu lupte, comori și tragedii. Încă se mai caută comorile Haiducului Sava.
Mănăstirea cu clopotniță-culă
În cătunul de munte Gurguiata, ce aparține de Băile Olănești, se ascunde Mănăstirea Bradu sau Schitul de sub Râpa Bradului, ridicată în secolul al XVIII-lea pe locul unui alt lăcaș de cult din lemn.
Accesul se poate face aici doar cu mașini de teren, pe un drum forestier pornind din stațiune sau pe picioare, pe o potecă ce pleacă din dreptul Grupului Central de Izvoare (7 km dus). 
Turla clopotniță a Mănăstirii Bradu una din Meteorele României din Vâlcea Foto Daciana Stoica
Schitul deține un turn-clopotniță mai neobișnuit, sub formă de culă, care adăpostește acum o colecție de vechi obiecte tradiționale adunate din gospodăriile din zonă. Ample renovări au fost demarate aici în ultimii ani, primele în peste două secole de existență, lăcașul fiind înscris în Planul Național de Restaurare.
Arnota, de la legionari și rezistența anticomunistă
Mănăstirea Arnota se află de asemenea pe munte, la trei kilometri depărtare de Mănăstirea Bistrița, pe Muntele Arnota sau „Taborul Vâlcii” cum îl numește scriitorul Dinu Săraru, unde istoria s-a scris cu sângele celor care au luptat împotriva comuniștilor.
Grupul Arnota, mișcarea de rezistență anticomunistă din Munții Buila, a fost lichidat în ziua de Paște a anului 1949. De asemenea, nume precum Arsenie Boca, Ion Antonescu sau Bartolomeu Anania sunt legate veșnic de aceste locuri. 
Panoramă deasupra Muntelui Arnota cu Mănăstirile Arnota și Bistrița din Vâlcea Foto Florin Stoican
Potrivit legendelor, Matei Basarab a ajuns aici, urmărit de turci, înainte de a fi domn al țării. A trecut munții pe la Curtea de Argeș, Mănăstirea Cozia, Schitul Iezer, iar de aici pe crestele Munților Căpățânii în Masivul Buila. Un viteaz arnăut din suita lui s-a dat drept Basarab și s-a lăsat ucis în locul stăpânului său. În memoria sacrificiului, pe locul unei alte biserici mai vechi, Basarab a ridicat aici o biserică. Mănăstirea i-a devenit necropolă domnitorului despre care se știe că a ctitorit cele mai multe biserici.
Până în secolul trecut, accesul către mănăstire era destul de anevoios, fiind clădit de legionarii aduși în taberele de muncă. El trece pe la poarta carierei de piatră Bistrița. Din DN 67 se cotește spre satul Bistrița din comuna Costești, iar de lângă Mănăstirea Bistrița se bifurcă un drum care merge sus pe munte.
