Limbajul mainilor si al trupului in general sau comunicarea nonverbală reprezintă cea mai importantă modalitate prin care transmitem un mesaj. Deși ne place să credem că vorbele noastre contează și că suntem perfect conștienți de ceea ce spunem sau că mesajele verbale pe care ceilalți ni le transmit sunt „atât de adevărate”, realitatea este că acestea contează doar în proporție de 7% din tot ce transmitem într-o comunicare, în timp de limbajul trupului valorează 55% (rămânând ca 38% să fie influențat de paraverbal – intonație, pauze, intensitate).
Ce este limbajul trupului?
De când am descoperit psihologia, în clasa a VIII-a la Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane, m-am îndrăgostit pe loc de înțelegerea limbajului trupului.
Acesta reprezintă un instrument extraordinar ce se traduce, la un anumit nivel, ca expresie a manifestării subconștientului unei persoane prin intermediul fizicului. În această categorie introducem poziția corpului, gesturile, expresiile faciale și chiar mișcarea ochilor.
De fapt, ce ne interesează pe noi aici este interpretarea gesturilor.
Prin intermediul mișcărilor noastre fizice transmitem mult mai mult decât prin cuvinte. Gândește-te la ultima ta ceartă. Ce spuneau cuvintele tale… și ce spunea corpul tău?
Noi, de multe ori, fără să fim conștienți, vorbim prin corp. Din acest motiv am considerat mereu important să fim conștienți de corpul nostru și de modul în care ne poate trăda.
Cum de ajută asta?
Există două moduri principale:
- Pentru înțelegerea adevăratelor intenții și emoții ale celorlalți;
- Pentru a obține echilibrul nostru interior, a avea o relație bună cu Sinele nostru profund, fiind atenți la propriile manifestări fizice.
De aici putem vorbi despre o îmbunătățire a încrederii în sine, prin modificarea posturii.
Pozitia mainilor si ce ne arata ele de fapt despre intentia unei persoane!
Există foarte multe cărți scrise despre limbajul trupului… și chiar îmi propun să închei acest articol printr-o serie de referințe (cărți despre limbajul trupului pe care le poți consulta în cazul în care vrei să fii un expert în acest domeniu).
Totuși, până una alta, dacă tot vorbim despre poziția mâinilor și ce trădează acestea, este important să știi că mâinile transmit poate mult mai mult decât te-ai aștepta. Toți urmărim, fără să ne dăm seama, mâinile celorlalți și observăm „jocul de scenă”.
Cel mai adesea poziția mâinilor este prima care ne trădează.
Limbajul mainilor – bratele incrucisate
Studiez limbajul trupului de aproape 15 ani… și mă surprinde cum uneori aud persoane susținând cu tărie că incrucisarea bratelor reprezintă o acțiune pur defensivă.
Înțelegerea gramaticii gesturilor înseamnă, la un anumit nivel, înțelegerea stereotipurilor din spate. Iar un gest atât de instinctiv duce la două moduri de comportament autonome: unul defensiv… și unui ofensiv. Și cel mai adesea, acest gest este OFENSIV.
Atunci când urmăriți brațele încrucișate ale celeilalte persoane (sau chiar pe ale voastre) veți constata imediat că brațul dominant se poziționează mereu în același fel. În cazul în care subiectul analizat este dreptaci, și brațul poziționat dominant este cel drept, atunci gestul este unul ofensiv:
În situația în care brațul stâng este la înaintare (tot pentru dreptaci), atunci vorbim despre o poziție defensivă:
Pentru stângaci se înțelege că se inversează raporturile.
Persoana ofensivă se afirmă într-un grup. Prin încrucișarea brațelor urmărește cu prioritate să își consolideze încrederea în sine. Acest gest îi oferă și mai multă certitudine și siguranță de sine.
Persoana defensivă, pe de altă parte, are nevoia de a fi acceptată de grupul în care se află, iar prin acest gest urmărește să își alimenteze respectul de sine.
Stereotipul gestual reflex al încrucișării brațelor este primul și cel mai important mod de comunicare gestuală. El apare „din oficiu” ca o formă de apărarea teritoriului mental (a gândurilor, emoțiilor, credințelor, șamd).
În cazul în care aveți de dat un interviu pentru un job important, vă apărați din oficiu teritoriul mental încrucișând brațele. În egală măsură, când apar îngrijorări raportate la un rezultat, încrederea în sine și respectul de sine scad, apărând încă o dată gestul reflex despre care vorbim. Când îngrijorarea scade, brațele se desfac.
Ceea ce determină această reacție corporală banală este, în fond, legătura cauză – efect.
Limbajul degetelor incrucisate
În același mod, am auzit adesea opinii conform cărora încrucișarea degetelor ar transmite semnale referitoare la o poziție ofensivă sau defensivă, însă nu am găsit niciun studiu care să confirme astfel de ipoteze.
Totuși, există o serie de interpretări verificare pentru acest gest. Numai că el nu trădează poziția subiectului, ci transmite informații cu privire la modul dinamic de a manifesta sentimentele în plan comportamental. Cu alte cuvinte, poziția degetului mare indică dacă persoana analizată este afectivă sau cognitivă… adică dacă se lasă condusă în comportament de emoții sau de rațiune.
Astfel, dacă degetul mare drept în domină pe cel stâng, subiectul este cognitiv.
În același fel, dacă degetul mare stâng îl domină pe cel drept, vorbim despre o persoană afectivă.
La stângaci raporturile sunt inversate.
În consecință, încrucișarea degetelor oferă informații valoroase cu privire la dinamica sentimentelor subiectului. În situația în care sentimentele sunt cele predominante, atunci vorbim despre un mod de manifestare afectiv și avem de-a face cu o ființă a plăcerii.
În situația când rațiunea domină emoțiile modul de manifestare este cognitiv, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu o ființă a dorinței.
Limbajul mainilor la ceafa
Ducerea mâinilor la ceafă reprezintă un gest ofensiv, prin care persoana comunică deschiderea totală. Ea spune că are încredere în sine și că nu se teme de interlocutor. De regulă gestul este însoțit de lăsarea pe spate.
Cu toate că este un gest specific masculin, acesta este preluat adesea de femei, mai ales în mediul de afaceri. Mai mult, el reprezintă un semn de superioritate.
Când este însoțit de ridicarea coatelor în semn de V, gestul corespunde celui de Victorie, de putere.
Totuși, atunci când se realizează gestul „durerii de ceafă”, cu o singură mana la ceafa, interlocutorul transmite faptul că i-a fost scoasă la iveală o greșeală care îl face să se simtă incomod. Persoanele care utilizează frecvent frecarea cefei sunt predispuse la atitudini negative și critice.
Acest gest este unul în oglindă al celui de frecare a frunții. Diferența este că prin frecarea frunții se transmite deschidere, adaptabilitate, recunoaștere a greșelii și proactivitate, în timp ce frecarea cefei reprezintă exact polul opus.
Limbajul mainilor la sold
Mâinile în șold indică o „împăunare”. De la Superman încoace simbolul a căpătat mult mai multă semnificație, el reprezentând puterea, ofensiva.
În cultura noastră era asociat ideii de „țață” tocmai pentru că reprezenta poziția femeii pregătite de atac, pusă pe ceartă.
Oricum ar fi, acest simbol semnifică siguranța de sine. Individul se simte atacat și se pregătește să răspundă. Prin realizarea gestului își accesează resursele de autonomie și putere și este pregătit pentru orice.
În acest context recomand să se acorde atenție și degetului mare: dacă este la înaintare, individul este sigur pe sine, se pune pe sine pe primul plan și știe exact care sunt valorile pe care le apără. Dacă, însă, degetul mare este în spate, gestul și acțiunile care îi urmează sunt pornite dintr-o nevoie a eului de protecție. Individul se simte vulnerabil și are nevoie de ajutor (de aici accesarea resurselor interioare).
Limbajul mainilor la ureche
Atingerea urechii în descifrarea limbajului trupului reprezintă un semn ce merită luat în considerare. În cazul dreptacilor urechea dreaptă dominantă este cea extravertită, în timp ce urechea stângă dominantă este cea introvertită.
Gestul atingerii urechii este unul de analiză și, de cele mai multe ori iritare/dezacord cu ceea ce auzim.
Astfel, când urechea dreaptă este cea dominantă și ducem mâna la ureche și chiar îi frecăm lobul, nu suntem de acord cu ceea ce am auzit. În această situație, urechea stângă rămâne responsabilă de dialogul interior. Așadar, dacă urechea stângă este cea atinsă, subiectul nu este de acord cu dialogul său interior, încearcă să își calibreze gândurile interioare la situația dată.
A nu se confunda cu gestul flirtului și al emoționării, specific feminin, în care persoana intimidată își arată disponibilitatea spre dialog dându-și părul după ureche în semn aprobator:
Limbajul trupului in business
Atunci când te prezinți la o întâlnire de afaceri este extrem de important să fii pregătit să comunici eficient, inclusiv din punct de vedere al corpului. Odată ce ți-ai stabilit intenția, ai grijă ca negocierea să se desfășoare printr-o corespondență între cuvintele pe care le folosești și ceea ce gândești.
Carti despre limbajul trupului
După cum spuneam, dacă te interesează acest subiect și vrei să înțelegi mai bine ce gândesc și ce simt ceilalți pentru a avea o comunicare mai bună cu cei din jur (sau chiar pentru a-i manipula mai bine, deși nu sunt de acord cu această practică…) îți recomand următoarele cărți:
Joseph Messinger, Interpretarea gesturilor – cum să descifrezi limbajul trupului, Ed. Litera, București, 2010
- este o carte extraordinară în care sunt oferite informații foarte bune cu privire la cele 3 gesturi principale care ne trădează: încrucișarea mâinilor, a degetelor și vorbitul la telefon. De aici dezvoltă tipologii și o analizează pe fiecare în parte.
Daniel Goleman, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București, 2018
- deși nu este neapărat o carte despre interpretarea gesturilor, consider aceasta ca fiind cea mai bună lectură pentru oricine dorește să își controleze universul interior și să îi înțeleagă mai bine pe ceilalți. Daniel Goleman abordează și subiecte adiacente acestuia, dar nu se axează în mod deosebit pe gesturi, însă explică mult mai bine cum apar respectivele gesturi…
Tonya Reiman, Limbajul trupului, Ed. Curtea Veche, București, 2019,
- mă bucură să văd că a apărut o nouă ediție a acestei cărți. Cu toate că, la fel ca și în cazul Inteligentei emotionale a lui Daniel Goleman, am citit ediția anterioară, sunt sigură că dacă au apărut modificări, sunt de fapt îmbunătățiri. Oricum, aceasta este o carte complexă în care sunt abordate gesturi dintr-un spectru foarte vast.
Lilian Glass, Știu ce gândești, Ed. Polirom, Iași, 2016,
- pentru cei care nu sunt neapărat foarte familiarizați cu lecturile de specialitate și nici nu prea au o afinitate pentru citit, cartea Știu ce gândești este ideală. Vorbim despre o lectură ușoară, un limbaj accesibil, și totuși extrem de benefică. Oferă multă valoare mai ales celor care acum intră în câmpul muncii și au nevoie de mai multă încredere de sine, precum și pentru cei care participă la interviuri, lucrează în vânzări sau în marketing.
Allan și Barbara Pease, Limbajul trupului în mediul de afaceri, Ed. Curtea Veche, București, 2011,
- pe Allan Pease l-am descoperit atunci când m-am îndrăgostit de psihologie… undeva prin 2005. Ulterior i-am cumpărat toate volumele scrise împreună cu soția sa. El și John Gray, deși sunt autori „comerciali” fac o treabă extraordinară în explicarea pe înțelesul tuturor a diferențelor dintre noi. Volumul de față ajută cititorii să își dezvolte abilitățile de a comunica eficient în mediul de afaceri. Comunicarea presupune atât transmitere cât și interpretare eficientă a informațiilor. Allan Pease este supranumit „Mr. Body Language”… și chiar cred că își merită titulatura. Chiar recomand.
Allan și Barbara Pease, Limbajul trupului în dragoste, Ed. Curtea Veche, București, 2013
- îmi plac cărțile de acest gen pentru că ne ajută enorm să avem relații sănătoase. Recomand această carte în special celor care au citit articolul despre limbajul trupului cu scopul de a înțelege sexul opus… pentru că în ea sunt dezbătute subiecte de genul cum să folosești limbajul trupului pentru a-ți crește șansele de a găsi un partener compatibil, vorbește despre flirt (cum să interpretezi corect semnalele flirtului), precum și despre secretele unei relații reușite.
